Garantarea dreptului de azil 

Toate persoanele care fug din țara lor de origine din cauza persecuțiilor sau a unor vătămări grave au dreptul să solicite protecție internațională. Azilul este un drept fundamental, iar acordarea lui persoanelor care îndeplinesc criteriile stabilite în Convenția de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților constituie o obligație internațională pentru Statele-Părți, printre care se numără și statele membre ale UE. UE a încorporat condițiile care trebuie îndeplinite pentru a beneficia de protecție internațională în propriul său corpus juridic și a extins conceptul, creând o categorie suplimentară de beneficiari ai protecției internaționale pe lângă refugiați, și anume beneficiarii protecției subsidiare.

Dreptul de azil este garantat prin articolul 18 din Carta drepturilor fundamentale a UE. Articolul 19 interzice expulzările colective și protejează persoanele împotriva strămutării, expulzării sau extrădării către un stat unde există un risc serios de a fi supuse pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante.

Statele membre ale UE au convenit asupra unei politici în domeniul azilului comune la nivel european, care include protecția subsidiară și temporară.

Procedura de acordare a azilului trebuie să fie corectă și eficace în întreaga Uniune. Acest principiu stă la baza sistemului european comun de azil (SECA).

SECA constă în mai multe acte legislative care acoperă toate aspectele procesului de azil:

• „Regulamentul Dublin”, care stabilește care stat membru este responsabil de examinarea unei cereri de azil;
• o directivă privind procedurile de azil, care stabilește standarde comune pentru proceduri de azil corecte și eficiente;
• o directivă privind condițiile de primire, care stabilește standarde comune minime pentru condițiile de viață ale solicitanților de azil și asigură accesul acestora la locuințe, hrană, locuri de muncă și asistență medicală;
• o directivă privind calificarea, care stabilește cine se califică pentru statutul de refugiat sau de beneficiar al protecției subsidiare și care prevede o serie de drepturi pentru beneficiari (permise de ședere, documente de călătorie, accesul la educație și încadrarea în muncă, ajutoare sociale și asistență medicală).